Nu stiu... chiar nu stiu.

Vi s-a intamplat vreodata sa va umple capul anumiti pitici care umbla pe creier... nici mie, dar ma gandesc cum ar fi. Poate ca ar suna ca niste mici tropaituri care se aud in cap, care se calmeaza cand obosesc si nu se mai aude nimic decat o respiratie... si atunci nu ai nici un gand cu fir logic in cap, si toate frazele care vrei sa le spui le auzi in creier si cand le spui sa nu aiba nici o logica. Sa fie ca un val de liniste care te ia si te plimba in toate cele patru colturi ale camerei. Sa-mi bag pula ce tare ar fi. Sau ma intreb uneori cum merge treaba cu visatul cu ochii deschisi. E ca si cum ai vedea filmat pe o lentila care o ai pe retina, sa vezi altceva si in spatele lentilei sa vezi realitatea, relitatea obturata de visul tau, realitatea care nu e nici buna nici rea, dar e acolo, esti constient de ea, dar nu te intereseaza, este ceva din care tu derivi dar ai rupt legaturile, si esti undeva intr-o dimensiune, atemporala, care are si nu sens. Habar nu am ce scriu, incerc sa recitesc dar e altfel decat atunci cand am scris, ma uit pe ce am scris si nu are logica, cacat era faza aia cu auzi in creier dar cand sa o spui nu are sens. Dar nu e neaparat vorba de logica, e de mintea care ia logica frazei ca un adevar ce nu poate fi schimbat... pula mea am uitat ce am vrut sa zic. Ma mananca spatele, poate au coborat piticii din creier, mortii lor de nenorociti. Ii simt pe la ureche, ce naspa, poate obosesc si ei. Noapte buna.